Găsirea ţapului ispăşitor şi alte jocuri de societate

Scris de admin pe January 22, 2014

stsAu trecut deja mai bine de 24 de ore de la accidentul aviatic deosebit de nefericit petrecut nu în Rwanda, nu în Bangladesh, ci de-a dreptul în inima unei ţări europene numite România. Iar praful nici nu s-a aşternut bine pe tuburile catodice care s-au înghesuit să ne îndese tragedia în ochi, că, iată, un alt joc de societate se înfiripă: găsirea ţapului ispăşitor. Să fim noi, să fie el, sau poate celălalt, sau poate vecinul de palier al mătuşii? Nu mai contează. Ca şi în Rwanda, sau poate Bangladesh, deşi exemplele acestor ţări sunt absolut întâmplătoare, gloata se adună şi indică un vinovat la întâmplare. Sigur, veţi spune, dar STS-ul chiar e vinovat: a avut câteva ore la dispoziţie şi un Iphone cu semnal şi nu s-a întâmplat nimic. Sau poate pădurarul era setesist sub acoperire, iar această instituţie este atât de perfectă încât se străduie să ne creeze iluzia incompetenţei.

O glumă, fireşte. Ştim că lucrurile nu stau aşa. Dar motivul pentru care spunem că vinovatul nu poate fi găsit, de fapt, printre aceştia, este cu totul şi cu totul altul. Şi anume că, din pricina unei mentalităţi înfricoşătoare şi paralizante, acest accident este simptomatic pentru iminenta prăbuşire a unei ţări întregi. Din temelie, din structura de rezistenţă, de la acoperiş, dar de undeva tot se va prăbuşi peste noi. Iar asta din pricina lipsei de preocupare pentru o conduită preventivă împământenită la modul cel mai profund, în fiinţa cea mai adâncă a românului. Dar ăsta nu e decât un vis frumos, fireşte. Altfel probabil că structura specializată din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, denumită “Inspecția de Prevenire”, ar fi funcţionat, într-un fel sau altul. Ar fi făcut o simulare pentru un accident asemănător sau pentru accidente în general, măcar. Sau ar fi investit bani în cercetare, cum se întâmplă în ţările civilizate. Sau ar fi făcut ceva, orice care să-i justifice titlul sforăitor de Mare Inspecţie de Prevenire. Dar nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Oamenii de-acolo erau, vădit, nepregătiţi pentru asemenea situaţii. Dar na, până una alta trăim într-o ţară unde, deşi nu ne place s-o acceptăm, drobul de sare stă să cadă peste noi în orice moment şi nimeni nu are habar să mişte un deget. Iar asta nu oricum, ci cu consecinţe devastatoare: ferească Sfântu să vină cutremuru ăla de care vorbea nenea Hâncu, pentru că nu ştim cât la sută din oraşele României mai rămân în picioare. Bine, la vremea respectivă seteseu va funcţiona ireproşabil, pentru că, nu-i aşa, va fi existat acest precedent.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>