Aș vota, dar n-am cu cine. M-aș căi, dar nu am cui.

Scris de admin pe August 3, 2014

right-vs-leftSe apropie alegerile, iar forțele de dreapta sunt în degringoladă. O pleiadă (pletoră?) de posibili candidați ne sunt plimbați prin fața ochilor, dar niciunul nu pare să ne convingă. Și pe bună dreptate, pentru că pe lângă școlile de științe politice (în cel mai bun caz) pe care le-au urmat, nimeni nu le-a spus că ar fi fost necesar și un curs de charismă. Bine, adevărul este că nu știm cum s-ar putea desfășura exact un asemenea curs, dar sigur este că ceea ce vedem nu ne place. Cătălin Predoiu este un pic mai mult decât un individ lemnos care recită o lecție învățată pe de rost. Sau citită de pe prompter. MRU cultivă un limbaj decent și elevat care ar putea să placă, dar cu o singură condiție: ca el însuși să fie un individ plăcut (sau plăcubil), ceea ce nu e cazul. Aura de tocilar ajuns pe nedrept comandant de detașament îl burie, transpirând prin toți porii. Cât despre Klaus Iohannis, cel puțin deocamdată omul e de neînțeles. Un individ mult prea serios ca să-și dezvăluie latura umană? Un cyborg care așteaptă semnalul din fabrică pentru a începe să-și seducă electoratul?

Nu știm. Toate acestea sunt întrebări care ne temem că vor rămâne în vigoare și după alegeri. Cât despre ceilalți posibili candidați ai dreptei, nici nu are rost să-i amintim, pentru că ei, în ciuda a ceea ce cred despre propriile performanțe politice, nici nu există pe radarul alegătorilor de dreapta sau al celor indeciși. Și atunci, ce e de făcut? Răspunsul la îndemână pentru moment e doar cu puțin mai bun decât niciunul: poate că înainte de a lansa candidați în apele tulburi ale politicii românești, partidele ar trebui să le testeze nu doar abilitățile de a nu spune nimic. Și nici promisiunile deșarte ori foamea de bani. Nu, poate că o idee mai bună ar fi să vadă în ce măsură aceștia se pot comporta și vorbi ca niște oameni. Ca mine și ca tine. Sigur, asta nu înseamnă neapărat să-i îmbrace în blugi, pentru că am văzut cu toții cât de creață s-a dovedit ideea respectivă în realitate. Probabil unul din cele mai mari eșecuri ale politicii de după revoluție, în ciuda refuzului celor care au creat așa-zisul partid în blugi de a recunoaște acest lucru.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>