Străin în propria casă

Scris de Ovidiu Ciutescu pe March 23, 2014

Harghita CovasnaClar lucru, fiecare îşi aranjează viaţa după cum doreşte. Se organizează, se recrează şi îşi concepe viitorul în funcţie de dorinţe, putinţă şi temperament. Totul e ştii până unde şi cât poţi întinde coarda, să nu depăşeşti pragul bunului simţ, al celui care te poate scoate în afara societăţii.

În urmă cu puţin timp am fost plecat într-o delegaţie în judeţul Covasna, în maghiarime – aşa cum le place unora să spună. Ţinut frumos, ca tot Ardealul, Covasna este ocupat – preponderent ce-i drept – de populaţie de etnie maghiară. Îşi duc viaţa după tradiţii seculare, multe dintre ele încântătoare ochiului şi sufletului. Dar nu asta e ideea.

Cazat la o pensiune cochetă, am luat contact cu civilizaţia de acolo prin intermediul angajaţilor. Eleganţi, atât prin afişare cât şi prin comportament, oamenii de acolo au încercat să ne facă să ne simţim cât mai bine pe parcursul şederii. Au aplicat, aşa cum au ştiut ei mai bine principiul “clientul nostru, stăpânul nostru!” Iar într-o mare măsură au şi reuşit.

Un singur lucru nu le-a ieşit: nici lor, şi nici celor cu care am intrat în contact în timpul activităţii. Nu au putut să-mi transmită ideea că SUNT ACASĂ. Că sunt în România. În hotel totul suna în maghiară, de la conversaţia angajaţilor şi până la radio şi televiziune. Afară, imediat cum dădeai colţul, peste tot se vorbea doar în maghiară, iar clădirile şi porţile erau pline de steaguri ale Ţinutului Secuiesc, Ungariei şi, uneori, al Uniunii Europene. Cel al României, al ţării care le dă buletinul, lipsea aproape cu desăvârşire…

Aspectul ne-a creat un puternic simţ de străinătate, de loc de care nu aparţinem… de oameni cu care se discută amabil, dar pe care nu îi dorea în realitate mai nimeni în preajmă. Nu că am fi fost fire colerice, puse pe harţă. Ci pentru că prin venele noastre nu curgea sânge unguresc, că nu vorbeam aceaşi limbă cu ei! Fireşte, nu am reacţionat la această stare, pe care acei oameni au tot încercat să ne-o transmită. Nu am fi avut nimic de câştigat. Din contră! În schimb, am încercat să-mi imaginez o Ungaria, o Ucraina, Banatul Sârbesc şi Moldova împânzite de steagurile tricolore. De drapelul României. Am încercat să îmi imaginez scandalul care s-ar produce dacă vreun etnic ar încerca să-şi etaleze românismul prin negarea apartenenţei naţionale! Sau, ca să vă fie mai simplu, încercaţi să vă imaginaţi că în SUA vreun chinez ar refuza să arboreze drapelul ţării conduse de Obama doar pentru simplul fapt că în cartier trăiesc urmaşii lui Bruce-Lee.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>