NATO, mirajul protectorului absolut

Scris de Ovidiu Ciutescu pe April 2, 2014

urs sovieticÎn urmă cu un deceniu România reuşea să devină membru al Alianţei Nord Atlantice ( NATO ). Ca la fiecare eveniment de gen, oficialii români s-au înghesuit să spună cuvinte pompoase, să remarce poziţia strategică a României pe “bătrânul continent” şi să transmită cuvinte de încurajare pentru viitorul care stătea să bată la uşa noastră.

 

De la acel moment a trecut un deceniu. Zece ani aniversaţi într-o zi în care majoritatea românilor nu a ştiut dacă să vorbească despre un lucru serios sau despre celebra păcăleală dată de ziua din calendar, 1 aprilie. O găleată de timp în care România a pierdut aproape 30 de oameni pe teatrele militare ale Alianţei şi a acceptat pe teritoriul ei construcţia unei bucăţi din scutul american antirachetă. Unul despre care ştim cu toţii că ne va apăra de un posibil atac venit din partea “marelui urs” sau a altcuiva căruia i se va pune pata să se joace de-a rachetele balistice.

 

Pare, în acest moment, singurul câştig real al afacerii. Pentru noi, mă refer. Şi spun asta gândindu-mă că un colonel de tancuri susţine că “Rusia ne poate ocupa terestru în 14 ore, iar aerian într-un timp infinit mai scurt”, că Norica Nicolai ne spune că “intenţia Rusiei este să ajungă la gurile Dunării şi apoi să facă graniţă cu România, ţară care nu are muniţie decât pentru 8 ore de război” sau că nava amiral a armatei române – Fregata 111 Mărăşeşti – a fost construită în urmă cu 4 decenii. Nu mai spun că flotila aeriană a dispărut mai rapid decât MIG-urile cu care ne-am chinuit să brăzdăm cerul sau că industria militară românească nu a fost capabilă să fabrice nici măcar muniţie pentru celebrele tancuri T 72 ( pe care a trebuit, din acest motiv , să le casăm! ).

 

Aşadar cei 1000 de puşcaşi de la Kogălniceanu şi scutul adus de ei în Dobrogea par singura noastră apărare viabilă şi singurul argument palpabil al intrării în NATO. Cât de mult ne poate apăra acest scut, NATO… ( ? ) e o altă poveste. Una pe care probabil că nici cel mai bun scenarist de filme de război nu ar putea să o anticipeze într-o ipoteză credibilă. Iar când spun asta mă gândesc la faptele de arme ale celebrei Alianţe. Una care, la braţ cu US Army, s-a implicat în toate teatrele de război pe care a ştiut că deţine superioritatea, dar care şi-a ridicat fustiţa imediat ce Putin le-a arătat bărbăţia Rusiei.

 

Punând în balanţă aceste fapte tare mi-e teamă că mai mult ne-am amăgit în aceşti ani decât să câştigăm un aliat cu adevărat serios. Pentru că nu vreau să-mi închipui cât de apăraţi vom fi dacă “ursul sovietic” îşi va propune să-şi treacă labele recent dezmorţite peste graniţele Dunării!

 

One Response to “NATO, mirajul protectorului absolut”

  • Ioana says:

    Norica Nicolai este un lider veritabil liberal care stie sa actioneze, dar si sa se exprime! Felicitari pentru actiunile si declaratiile facute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>