De ce Jobbik şi nu Carol?

Scris de Ovidiu Ciutescu pe March 14, 2014

Carol I vs JobbikTrebuie să recunosc că ziua de astăzi a trecut destul de rapid pe lângă mine. Filmări peste filmări, probleme de producţie – care s-au cerut rezolvate, dar şi cu frustrări determinate de alţii.

Am să mă opresc asupra ultimului punct al zilei, cel al frustrărilor determinate de către alţii, printre care chiar şi de către colegii de breaslă. Schimbaţi acum canalul pe care îl urmăriţi, căutaţi orice televiziune care emite programe de ştiri şi o să constataţi că subiectul central încă îl constituie partidul extremist Jobbik şi  ”Ziua naţională a maghiarilor de pretutindeni“. Imaginea sticlei este alb-verde, covăsnenii şi harghitenii sunt cei mai urmăriţi “români” ai planetei, iar Vona Gabor ne transmite telefonic sfaturi despre “autonomie” hăt din pustea lui Attila.

Românii, iubitori de “unguri” precum porcul de mătrăgună, stau şi se uită la “sticlă” mai ceva cum o făceam eu în anii copilăriei, atunci când “Vasilache şi Mărioara” aterizau cu circul în sat. Şi, fireşte, mâine ratingurile vor arăta cât de urmărită este problema, cât de antiromâni sunt maghiarii care populează ţinuturile stăpânite odinioară de Decebal, cât de…

Ce n-am înţeles în seara asta reprezintă altceva: de ce ai mei confraţi nu s-au deranjat să promoveze niţel evenimentele aduse de calendarul zilei. Şi, credeţi-mă pe cuvânt, sunt destul de multe. Astăzi, “Alăuta românească” vedea pentru prima dată lumina tiparului la Iaşi, iar Alexandru Macedonski, Constantin I.Gane, Alexandru Paleologu şi Iurie Darie aleageau divina misiune de a îmbogăţi patrimoniul cultural al naţiei române. Nu mai vorbesc că tot astăzi, dar în 1881, a fost proclamat Regatul României. Unul care, o lună mai târziu îl punea pe Carol I în fruntea ţării. Dacă vreţi, deşi nu sunt monarhist, văd în aceste fapt un motiv suficient să umplem străzile mai ceva ca ungurii din judeţele mai sus-amintite. Mi se pare un motiv tocmai bun să transformăm bucuria pe care ne-o asigură istoria în bornă de regăsire a identităţii naţionale, de suprimare a oricăror manifestări pe care le găsim anti-naţionale.

Din păcate, doar pentru faptul că vreo câteva mii de indivizi poartă paşapoarte ale unei naţii care nu-i reprezintă la nivel de identitate naţională, preferăm să ne ignorăm valoarea, istoria. Şi continuăm să promovăm dialoguri care ţin publicul lângă teve-uri, umplu scrumierele la “o discuţie” în cârciumă şi sporesc o tensiune care nu ar trebui să-şi aibă rostul. Din păcate, nici acum nu am reuşit să înţelegem cât de mult înseamnă la nivel de identitate naţională  acel “Coca – Cola” scris pe toate gardurile americanilor. Pentru că dacă am fi priceput ceva din această banală inscripţie, atunci am fi ştiut cum să le închidem de multă vreme gura unor indivizi precum Laszlo Tokes sau Vona Gabor.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>