Adi Mutu, un imens talent… drogat!

Scris de Ovidiu Ciutescu pe November 24, 2013

mutu drogatMihai Eminescu inhala eter, iar Emil Cioran fuma ( rar, ce-i drept!) marijuana. Ambii fac parte din galeria universală de valori culturale ale umanităţii. Nu au ajuns acolo pentru aceste ieşiri, ci pentru că ele nu le-au afectat vreodată comportamentul public, iar creaţiile lor sunt catalogate ca fiind geniale.

Nu m-am apucat să scriu despre cei doi numai ca să aflaţi dumneavoastră despre aceste isprăvi. Le ştiţi, pe seama lor au curs tone de cerneală. Cum, la fel de mult, s-a vorbit şi despre „isprăvile” lui Alexandru Odobescu, Paul Claudet, Ion Barbu sau Dimitrie Anghel.

Am decis să scriu aceste rânduri cu trimitere directă la Adrian Mutu, „briliantul” neşlefuit al fotbalului românesc. Cel care de ceva timp a decis să revină în capul ziarelor. Nu cu vreo faptă de joc la Ajaccio, pentru că acolo nu mai joacă de luni bune… A revenit în atenţia noastră cu câteva caricaturi… Piţurcă în rol de Mr. Bean, Pancu şi Tamaş pe post de pugilişti  – după o noapte de băut…

Probabil că piteşteanul nostru a stat strâmb, s-a gândit că judecă drept şi a crezut că isprăvile profesionale şi sociale îi dau dreptul să îi ia pe alţii peste picior. Nu că nu ar fi avut dreptate să îl considere pe Piţurcă un fel de Mr. Bean al fotbalului modern, sau pe Pancu un fel Rocky Balboa aflat într-o clipă de rătăcire… Li s-ar fi potrivit aceste comparaţii, dar nu venite din partea lui Mutu.

Pentru că „briliantul” fals al fotbalului românesc nu a are calitatea de a judeca. Nu s-a putut niciodată ridica la nivelul fotbalistic avut de Victor Piţurcă (nm. nu pentru că talentul nu i-a permis acest lucru…) şi nici la calitatea lui Daniel Pancu ( fotbalist căruia chiar dacă i-a plăcut băutura încă joacă un fotbal apreciat, iar suporterii i se închină precum icoanei Sfintei Făcătoare de Minuni!). Lui Tamaş îi putea asocia o alemenea alegorie fotografică. Doar că în locul lui Pancu trebuia să se fi pus pe el. Ar fi ieşit un meci pe cinste: între un drogat şi un beţiv ordinar! Între două talente sortite pieirii şi uitării!

Pe Mutu l-am admirat şi chiar i-am dedicat câteva articole …, de bine, prin anii 2006 – 2007. Am crezut în pocăinţa lui, în schimbarea pe care susţinea că a parcurs-o după episodul „Chelsea failing drug test”. Dar m-am înşelat. Timpul a demonstrat că Mutu nu s-a putut ridica mai sus de periferia spectacolului oferit de jocul numit FOTBAL. Că, doar pentru că lumea l-a asociat cu talentul unui Hagi, Dobrin sau Maradona a şi crezut că este. S-a închipuit în rol de Emil Cioran la sfat cu Petre Ţuţea, într-un dialog purtat în neliniştile lor interioare. Când, în fapt, Mutu îşi descătuşa imaginaţia bolnavă în pub-urile londoneze, la ceas de taină cu Joe Cole, Celestine Babayaro sau Hernan Crespo. Şi prost pe deasupra, atâta timp cât doar el a reuşit să-l determine pe Jose Mourinho să îl ducă până la suspendarea din sport!

Mutu a ratat cam totul în viaţă şi a călcat pe cadavre fără niciun resentiment. Iar exemplul numit Victor Piţurcă este unul elocvent – selecţionerul de azi al naţionalei României fiind cel care i-a întins mâna revenirii sub tricoul ticolor, atunci când nimeni nu-l băga în seamă.

Am să mă opresc aici … fără să încerc vreo creaţie în photoshop, să-l imaginez pe Mutu în rol de aurolac scăpat la marginea societăţii, de om căruia Dumnezeu i-a dat ( probabil) mai mult decât a putut duce. Şi am să îi spun, deşi nu va conta prea tare, că buzele sale ar trebui să stea lipite. Să nu mai debordeze idei, despre oameni asupra cărora nu are dreptul să emită judecăţi de măsură şi valoare, atâta timp cât nu şi-a putut gestiona ( nici nu cred că şi-a dorit cu adevărat!) propria viaţă şi carieră!

Ar trebui să urmeze vocea cartierului, pe care o ştie foarte bine, să o urmeze: Ciocu’ mic, Adi!

Ovidiu Ciutescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>