29 iulie al nostru vs 4 iulie al lor

Scris de Ovidiu Ciutescu pe July 30, 2013

Ziua Imnului1 decembrie reprezintă evenimentul principal pentru istoria României, cea pe care o cunoaştem astăzi. Folosesc un termen din sport şi am să spun că este urmat în clasament de 29 iulie, Ziua Imnului Naţional.

Ce s-a întâmplat atunci? Ei bine, în „Parcul Zăvoi” din Rm. Vâlcea răzbătea pentru prima dată în văzduh un cântec care avea să devină Imnul României. Vorbesc depsre „Deşteaptă-te române”, ale cărui versuri au fost scrise de Andrei Mureşanu, iar melodia i-a aparţinut lui Anton Pann.

Conţinutul profund patriotic şi naţional al poeziei a fost de natură să însufleţească numeroasele adunări ale militanţilor paşoptişti pentru drepturi naţionale, mai ales din Transilvania, Nicolae Bălcescu numind acest imn “o adevărată Marsilieză românească”.

Interzis de regimurile totalitare, timp de aproape o jumătate de secol, “Deşteaptă-te române!” a fost ales imediat după decembrie 1989 Imnul Naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991. Conform acesteia, Imnul Naţional este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.

Revin la 29 iulie… o zi care s-a scurs prin faţa ochilor românilor la fel ca oricare alta. Un mic ceremonial în Piaţa Tricolorului, din faţa Palatului Cercului Militar din Capitală şi o adunare – ceva mai fastuoasă – în Zăvoiul lui Anton Pann au reprezentat modul în care norodul a marcat importantul eveniment. Nu am văzut nici măcar un film cu tentă patriotică, care să marcheze Marea Sărbătoare. Ca să nu mai vorbesc despre ştiri, emisiuni de dezbatere etc.

Am să încerc să forţez nota, şi să mă duc niţel peste Ocean. O să mă opresc la 4 iulie, nu întrebaţi care an! ), şi am să notez în jurnalul de bord următoare caracteristici. “Aici, pe acest pământ numit de localnici America, este 4 iulie. Deşi este mijlocul săptămânii, oamenii se poartă tare ciudat… Şi-au pus drapele naţionale la grinda caselor, merg pe străzi îmbrăcaţi de zici că e duminică şi au ieşit la liturghie, în pieţe vorbesc unii de la nişte goarne de îţi sparg urechile…. terasele sunt pline, grătarele sfârâie, iar halbele se golesc una după alta. Aaaaa, ciudat…. În cinematografe rulează tot felul de filme care au ca moment de cumpănă ziua în care ne aflăm…. Da, văd că lumea îşi spune “La mulţi ani!” şi strigă: Happy birthday USA. Cică pe 4 iulie 1776 oamenii ăştia şi-ar fi câştigat independenţa în faţa celor din Marea Britanie. Ciudaţi oameni, chiar nu s-or fi plictisit să facă asta de atâta timp?”

Las parodia în urmă, deşi nu este o parodie întru totul. Astfel de scene, la sărbătorile importante din SUA sau din alte state civilizate, se întâlnesc la tot pasul. La noi…. “Trăiască Berea!”… şi atât! Aşa de mare este indiferenţa noastră faţă de principalele evenimente ale naţiei. O să spuneţi: eşti nebun, domnule! Noi nu avem ce mânca şi stăm de sărbătoare? Da, poate că aşa este. Doar că muritori de foame sunt şi mare parte dintre americani sau multe alte naţii, şi ei îşi servest patria pe front ( de mult mai multe ori ca noi! ) şi apoi sunt daţi uitării de patrie! Doar că în astfel de moment ei ştiu să facă diferenţa. Spunea, cândva, părintele Dionisie de la Muntele Athos: “este vina noastră că am provocat atâta dispreţ la adresa naţiei. E vina noastră pentru că suntem nepăsători faţă de valorile vechi şi invidioşi faţă de cele noi. Românii sunt naţia care nu-şi valorizează corect aceşti oameni exemplari şi aceste lucruri cu care ne-a dăruit Dumnezeu”. Şi, indiferent cât de credincioşi sau atei suntem, nu putem să nu-i dăm dreptate contemporanului nostru. Păcat!

 

Ovidiu Ciutescu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>