Sunt un nimeni!

Scris de admin pe April 1, 2011

in naivitatea mea chiar am crezut ca sunt si eu in stare de ceva, ca pot sa citesc o pagina dintr-o carte, ca pot chiar sa-mi spun o parere despre asta, ca pot sa invat un copil sa spuna ce simte cand vede o floare sau cand citeste o poezie, sa ascult muzica fara sa deranjez pe nimeni si sa ma uit la emisiuni ciudate de pe canale ciudate – Discovery sau Animal Planet -. gresit, total gresit, tovarasa!

cine esti tu, sa-ti imaginezi ca e ceva de capul tau!? ca viata ta si truda ta valoreaza ceva?! nu, nici macar salariul tau pe care nu l-ai primit de trei luni de zile – salariu de bugetar marit de o nenorocita de hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, in care nu mai crede nimeni!-. cine esti tu sa te crezi mai important decat columbeanca sau zavoranca (monica columbeanu – dulcea razbunare a limbii romane!) sa apari din ora-n ora pe toate posturile de televiziune cu cele mai importante stiri despre cum ai furat sau ti s-a furat – nu stiu! – cada de baie sau cum ti s-a facut catarul sa fii pozata cu motanul?!

cine sunteti voi, amarati de dascali de tara, chiar daca sunteti vreo 70 si ati inchis scolile intre 17 februarie si 8 martie pentru ca nu va sunt recunoscute drepturile salariale castigate in instanta, cine sunteti voi? iar acum truditi ca prostii sa recuperati orele pierdute, cu grija, cu mare grija sa nu stresati, sa nu deranjati, sa respectati drepturile copilului: nu tipa, nu-l jigni, nu-l stresa, nu-l lovi, nu-l incarca, nu-l obosi, nu-l minti , nu… pe unde or fi ratacit indatoririle copilului, ca la cele ale parintelui nici nu ma mai obosesc sa ma gandesc…

dar drepturile noastre? a, pardon, am uitat, noi suntem roboti! in toc! toc!toc-ul pasilor mei pe piatra trotuarului pana la scoala, in fiecare dimineata, rasuna acelasi gand, aceeasi intrebare: cum e posibil ca in tara asta sa nu mai crezi in nimeni si in nimic? cum e posibil sa nu-i pese nimanui cand se incalca o lege care se presupune ca trebuie sa-ti apere drepturile? si-n acelasi toc! din fiecare dimineata ma simt tot mai mult ca un robot – fara ganduri, fara simtiri -. merg la scoala si-mi fac orele, ma intorc acasa, corectez kg. de caiete si de lucrari, program administrativ si somn chinuit in fata televizorului (un film politist e tot ce mintea mea mai poate sa recepteze – ce daca l-am mai vazut de doua sau de trei ori, peisajele din Midsumer sunt la fel de frumoase si de curate…)

sa ma mai razvratesc? indignarea imi creste tensiunea si-mi da ameteli. si, oricum, cui ii mai pasa si de asta?

3 Responses to “Sunt un nimeni!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>