Ripensia, raza de lumina din mocirla fotbalului românesc

Scris de Ovidiu Ciutescu pe October 31, 2013

Zombory (D. Pavlovici) – Burger, Hoksary (Chiroiu II) – Deheleanu, Kotormany, Lakatos II – Bindea, Beke, Ciolac, Al. Schwartz, Dobay.  13 nume care, pentru 99% dintre cei care lecturează acest material, nu reprezintă nimic. Sunt, însă, 13 nume care au scris istorie pentru fotbalul românesc, sunt oamenii care au format prima echipă a marii Ripensia Timişoara. Totul se întâmpla în urmă cu 85 de ani, în 1928.

Arc în timp… 29 octombrie 2013. Stadion „Dan Păltinişanu”. Rădulescu – Petrişor, Ciobai, Uzun (Cpt.), Cărpinişan – Boangheş, H. Mureşan – Păscăleanu, Briciu, Ad. Popa – Anagor. Unsprezece nume, unsprezece jucători de care, la fel, nu a auzit mai nimeni. Însă, şi ei sunt parte a istoriei. Sunt cei care au făcut posibilă reapariţia legendei.

Îmbrăcaţi frumos, cu sponsor împortant ( Mewi – liderul importatorilor de utilaje agricole din România!) şi numele trecute deasupra numerelor de pe tricouri, jucătorii lui Dan Suciu păşesc mândri pe gazonul arenei care a vazut şi trăit multe în fotbalul românesc. Au ajuns în optimile Cupei României şi dau piept cu vicecampioana României, Pandurii Tg. Jiu. Este momentul în care pe sticla televizoarelor se fac pariuri: Bratu vede în bănăţeni un adversar redutabil pentru olteni, în timp ce Găboajă Balint îi prezice lui Cristi Pustai o promovare en-fanfare în etapa următoare a competiţiei „KO”.

Nici nu se poate vorbi despre vreun alt rezultat. La Ripensia nu există fotbalişti profesionişti, nu se fac antrenamente regulat, nu se pompează susţinătoarele de efort în sportivi şi nici contracte de joc nu există. În schimb, Ripensia are altceva. Are spirit. Restul nu contează în aceste momente!

Ea este campioana, cea mai mare campioană pe care fotbalul Românesc a avut-o în anii ’30.  Este spaima Milanului, în Cupa Europei Centrale, şi fantoma care ameninţa supremaţia team-urilor maghiare, care evoluau la o arăncătură de băţ distanţă. Este mitul lăsat de comunişti să moară în 1948, este echipa reînviată de numai un an de zile.

Ripensia a revenit frumos. Reînfiinţată după modelul „socios”, fosta mare campioană visează la noi orizonturi. Conduce campionatul în liga a V-a a Timişoarei, bate legende ale fotbalului românesc – precum UTA şi U Cluj – are site mai atractiv decât toate echipele de top din fotbalulul românesc şi o revistă extrem de interesantă. Mai mult, modul în care clubul este condus, presupune ca deciziile să fie luate de o persoană total independentă de Consiliul de Administraţie. La prima vedere  acest club  nu are mai nimic românesc în modul de organizare.

Nu tu contracte fabuloase, nu tu finaţator care să se dea în stambă, nu promovare peste noapte în ligile superioare ( precum Craiova Olguţei), nu tu… Acolo, la Ripensia, totul se produce, mai degrabă, într-un stil britanic, pur britanic. Iar asta ne face să ne uităm la băieţii ăştia – de şi-au făcut loc în optimile Cupei României – ca la un ”Făt Frumos” venit să răpună balaurul crescut în atâtea decenii de către fotbalul românesc.

Şi, dacă vor continua tot aşa, în câţiva ani vor fi din nou acea frumoasă campioană. Poate că atunci vor avea şi galerie – pierdută din păcate, poate timişorenii vor înţelege că un asemenea proiect este mult mai curat decât toate „Politehnicile” ţesute peste noapte pe malul Begăi, că merită să fie alături de ceea ce poate însemna principalul pas în schimbarea fotbalului românesc.

Poate că mă hazardez. Tot ce-i posibil. Doar că, de data asta, chiar că mi-ar plăcea să am dreptate. Să pot merge din nou pe nişte stadioane, în care fotbalul să se joace aşa cum l-au inventat britanicii: doar pentru victoria obţinută sportiv!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>