Reghecampf, regele din ţara chiorilor

Scris de Ovidiu Ciutescu pe October 7, 2013

Uns ca antrenor la Steaua, Laurenţiu Reghecampf m-a determinat la acea vreme să îi prezic că nu va apuca paltonul la trupa din Ghencea (nm. atunci chiar era în Ghencea!). Am şi făcut un pariu, cu un coleg. Acesta miza pe cele pe care le aflase despre „neamţ”, despre modul în care reuşea să se impună în faţa grupului din vestiar şi să îl facă să dea tot ce-i mai bun pe teren.

Pe colegul în cauză nu l-am mai văzut de mai bine de un an, dar dacă citeşte aceste rânduri îl anunţ că aştept să mă cinstească cu berea pe care mi-o datorează. În opinia mea a pierdut pariul făcut, Laurenţiu Reghecampf nereuşind să performeze la Steaua. Un singur lucru i-a ieşit ex-târgovişteanului: să nu plece de la fosta câştigătoare a Cupei Campionilor mai repede decât alţi confraţi!

Mulţi vor spune că nu am treabă cu acest fenomen atâta timp cât afirm că antrenorul stelist nu are performanţe la echipa pe care o pregăteşte. Asta pentru că şi-a trecut în palmares un titlu de campion, o supercupă a României, victorii cu Ajax, Chelsea şi o calificare în grupele Champions League. Lucuri pe care puţini le-au reuşit cu Steaua în ultimii 15 ani! Şi totuşi, continuu să susţin contrariul dintr-un singur motiv: Reghecampf nu a devenit, încă, un antrenor cu ştaif, unul care să emită pretenţia la respect şi cartea de istorie a fostului club militar.

De ce spun asta? Ei bine, pentru că un hâtru al unor vremuri demult apuse a spus aşa: e uşor să ajungi pe culmile gloriei, dar e greu să rămâi acolo! Cam asta i s-a întâmplat şi lui „Reghe”. Profitând de un grup omogen, având inspiraţia de a aduce un preparator fizic bun – care să lucreze la pregătirea fizică a jucătorilor, tehnicianul în cauză a defilat printr-un campionat mai mult decât şchiop! Au urmat victorii cu echipe modeste în Europa League şi acel debuşeu produs contra lui Ajax şi Chelsea. Nu vreau să spun de ce numesc victoriile alea … debuşeu. Reghecampf a fost fotbalist şi ştie foarte bine câtă adrenalină poate pompa în tine o confruntare cu adversari mult mai titraţi. Ştie foarte bine că în astfel de cazuri, dacă echipa are caracter, poate trece de orice într-o zi bună, şi mai ştie că meritul unui tehnician  este extrem de redus!

Trecând chiar peste toate aceste afirmaţii, presupunând că Reghecampf chiar este gestionarul rezultatelor mai sus pomenite, tot continuu să afirm că nu are ( încă!) treabă cu această profesie. Iar pentru asta revin la povaţa acelui hâtru, de care am pomenit mai sus. E suficient să mă uit la ce se întâmplă la Steaua în ultimile 6 luni şi îmi dau seama că afirmaţia mea nu-i hazardată: comportament de tip manelist, aronganţă cât cuprinde, haos în organizarea activităţii, persiflarea istoriei clubului. Sunt suficiente aceste argumente?

Nu vreau să mai spun despre ameninţările continue de genul: „plec de la Steaua, m-am săturat!” Bun, dar cine te opreşte să faci asta – prietene? Fă-o pur şi simplu, pleacă! Crezi că eşti mare? Nu, nu eşti! Mari, în Ghencea, au fost Gheorghe Popescu I, Emerich Jenei şi Anghel Iordănescu. Ei sunt antrenorii care au semnat istoria Stelei. Iar în perioada recentă a mai fost unul, Cosmin Olăroiu. Să-ţi încarc memoria, „Reghe”, şi să-ţi spun că „Oli” a avut un prim mandat în Ghencea în care s-a umplut de ocară. A plecat, cu coada între picioare, după nici 10 etape. A venit cu mare fast, a plecat tăcut, pe uşa din dos. Dar a făcut-o demn, fără ocări şi fără neveste în rol de bodyguard. Şi a ştiut că va veni vremea când trebuie să revină şi să îşi demonstreze valoarea. Şi a făcut-o, … „Reghe”!

Până atunci, până ai să înţelegi aceste lucruri, pentru mine, o să rămâi un rege. Dar unul într-o ţară a chiorilor. Una guvernată de aroganţa „tătucului” Jiji şi mitocănia   „fratelui” MeMe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>