Opriti coruptia in scoli

Scris de admin pe October 24, 2011

Opriti coruptia in scoli! – scrisoare deschisa adresata parintilor de catre alti parinti

Inca din primul an de scoala al copiilor nostri ne sunt cerute sume de bani al carui scop nici nu ne mai oprim sa il punem sub semnul intrebarii: fondul clasei, fondul scolii, care sunt dublate de bani pentru mobilier scolar, reparatii si cadouri, de bani pentru caiete speciale, culegeri si reviste vandute cu forta. Acesti bani nu sunt legali, ei circula in directii obscure, fara sa se regaseasca in calitatea educatiei oferita copiilor. Copiii nostri si binele lor nu sunt decat o vorba goala folosita pentru a inabusi orice obiectie de acest sistem care cumuleaza fonduri uriase.

Institutiile de invatamant primesc bani de la stat in raport cu numarul de copii inregistrati, pentru ei copiii nu au valoare in aceasta chestiune decat ca un punct in plus pe tabela de marcaj a fondurilor: inca un procent de la stat si inca o familie pusa la cotizat. Nu ni se spune cum se cheltuie fondurile alocate in numele si beneficiul copiilor din banii publici, in schimb mereu se plang ca acesti bani sunt ca si cheltuiti, ca si inexistenti sau deja alocati unor proiecte nedezvaluite. In realitate oamenii platesc de mai multe ori aceeasi banca, geam, perdea sau aparatura folosita in clasa.

Banii adunati neoficial de la parinti nu se inregistreaza, impoziteaza si nu circula cu acte, nu se fac achizitii publice in baza lor si nu se folosesc in mod transparent. Acesti bani odata dati permit hotia, fata de care cu totii inchidem ochii pentru ca ne este frica. Exista fonduri europene disponibile daca s-ar cere prin intermediul unor proiecte, de ce nu se obtin in acest mod bani pentru scoli? Pentru ca nu se pot fura la fel de usor, acolo se cer acte si verificari! De ce nu se face apel la parinti sa faca donatii, inregistrate ca atare si recunoscute pe un perete al scolii, de ce nu se organizeaza evenimente de strangere de fonduri? Pentru ca pe aceste cai ar fi mai greu sa se ia cu forta banii, ca acum, si sa se faca disparuta cel putin o parte din ei, daca nu toti, ca in sistemul curent.

De ce nu observati cum sunt manipulate adunarile parintilor de catre unii mai zelosi, dornici sa devina agreati de scoala, sau poate chiar instruiti ce si cum sa spuna, in directia platirii acestor sume, fara intrebari si fara obiectii? In acest mod viclean, scoala este absolvita de responsabilitate si poate declara ipocrit, in caz ca este intrebata, ca parintii s-au oferit voluntar sa plateasca cutare sau cutare lucrare, pentru binele copiilor. Iar cei care vor si isi permit pentru ca au un nivel mai bun de trai sa nu considere ca toti ceilalti trebuie sa le urmeze exemplul, chiar daca castiga mult mai putin decat ei. In societate regula se face conform mediei, nu conform varfurilor.

Binele copiilor nu este acesta, dovada si rezulatele dezastruoase de la bacalaureat. Invatamantul romanesc a intretinut atat timp cat a putut iluzia unui invatamant de rezultat, ca sa o poata folosi drept motor al impingerii inainte a sistemului de taxe la negru. Cu banii pe care ii dati de-a lungul anilor puteti sa platiti cursuri individualizate, ore de muzica sau sport copiilor vostri, ii puteti gestiona intr-un fond de studii. Orice hotarati voi, ca parinti, nu ceea ce va amageste acest sistem corupt ca face cu ei, pentru copii, dar in realitate nu se mai oboseste sa faca, pentru ca oricum nu ii va trage nimeni la raspundere!

Multi parinti incep noul an scolar an de an cu o umbra pe fata, si povestesc prietenilor ca au facut clasa si sala de clasa, anul si reparatia, iar fiecare sarbatoare e un motiv de grija de unde vor scoate in primul rand banii de cadouri catre profesori, si mai apoi catre copilul lor. De ce nu va treziti, oameni buni? De ce trebuie sa va auzim plangandu-va in particular, dar va este frica sa luati o pozitie cu spinarea dreapta si sa va opuneti acestei metode necinstite, care de fapt va scade simtitor calitatea vietii si nu va ofera in schimb nimic?
Frica, da, exista aceasta frica de a nu ii provoca copilului probleme, ei ne santajeaza cu chiar bunastarea emotionala si intelectuala a propriilor nostri copii, ne sperie prin aceasta metoda cruda si lipsita de demnitate in a fi complicii lor, care, la randul nostru, prin aprobarea tacita si continua pe care le-o dam, sa servim drept argument care sa zdrobesca orice revolta a celor care inca nu s-au invatat sa dea si sa taca. Noi ii acoperim, cu aceasta frica pe care au instaurat-o, folosindu-se de lipsa de pozitie a autoritatilor si de faptul ca ii au pe copiii nostri in mana si pot face ce vor ei in interiorul scolii: va fi cuvantul lor contra cuvantului copiilor!
De ce credeti ca nu accepta camere de filmat in scoli, pe care ar fi putut sa le instaleze pana acum de 100 de ori, cu banii pe care ii forteaza de la noi? Cat de atenti ati fost la copiii vostri de varsta mica cand va povestesc ce se intampla in clasa, cum invata sa se poarte unii cu altii dupa legea junglei, cum adesea vad cate o palma sau o carte in cap sau aud cuvinte de genul „tampitule” sau „proasto”. Asta sa va intereseze, nu cat de lacuite sunt bancile, oameni buni! Ne-am obisnuit cu o vorba dureros de proasta „lasa-i ca se descurca, sunt copii”. Nu se descurca, vad lucruri care nu ar trebui sa fie prezentate drept exemple de urmat, cresc invatand ca nu au nevoie de inteligenta emotionala, ca nu e nimica rau in a lovi pe cei mai mici, in a jigni sau a provoca durere altora, in a fi insensibili si rautaciosi. Ce fel de societate de maine lasam sa se formeze? Cum putem sta linistiti, spalati pe creier ca atata timp cat platim aceste taxe de protectie, va fi in regula, altcineva ne educa copiii, si acest altcineva „stie ce face”?

Observati cum astfel de discutii sunt dificile, daca nu imposibile, cu multi din cei care lucreaza in invatamant sau au rude in sistem. Asta pentru ca am permis sa se creeze o casta, care la adapostul scuzei ca viata e grea si salariile mici, iau acesti bani pe nedrept inca si mai usor. Cum au dreptul sa justifice in acest mod aceasta ilegalitate? Oare un pompier sau un paramedic sta cu mainile in san la locul urgentei pana nu i se da o suma in plus de catre cel in nevoie, pe motiv ca nu ii convine nivelul la care este platit? Acesti oameni profita organizat de faptul ca ne au copiii la mana, ca pot ameninta cu distrugerea increderii lor in sine, cu sicane si hartuiri si cu ruinarea situatiei scolare. Au aceste arme cu care inabuse orice protest, dar noi, parintii, suntem mai multi decat ei. De ce uitam incorectitudinile pe care le-am vazut cand eram noi copii si deodata, ca parinti, vrem sa le facem pe plac, oricat de strigator la cer de incorect se poarta? De ce au unii senzatia ca sunt deodata parinti cu coronita daca ii fugaresc pe ceilalti cu o hartie sub brat, fortandu-i sa dea bani, si astfel primind o cordialitate patata din partea profesorilor copiilor lor?

Saturati-va odata de argumente precum „ce greu este sa corecteze atatea lucrari” sau „cum pot face fata galagiei copiilor”. Galagia este rezultatul plictiselii justificate si a unor reactii comportamentale a copiilor neglijati, cu foarte putine exceptii. Iar corectatul lucrarilor si alte asemenea reprezinta munca lor, pentru care sunt platiti, la fel de bine sau prost ca multi altii in tara asta. Acestea sunt texte destepte servite pe tava unor adulti prea confuzi pentru a spune nu, pentru a gandi cu mintea lor, pentru a se trezi. In plus, cei care nu au harul de a invata pe altii sunt tocmai cei carora munca cu copiii li se pare un calvar, pe care in mod sigur nu sunt bani destui pe care sa li-i poata da parintii sa le indulceasca „suferinta”.
Cred ca nu va imaginati cat de multi suntem care s-au saturat de aceste lucruri. Probabil mai putini au incercat sa si faca ceva, si inca si mai putini au reusit. Desigur, caci fara solidaritate, cine sa ne sprijine. Legea are mari lacune, unde sa ii reclamam? Pana sa se rezolve cazul, ei se razbuna pe copii. Dar daca am lua pozitie tot mai multi, nu ar mai putea sa isi desfasoare linistiti acest mecanism de colecta necinstita. In plus, vin si oameni mai tineri in invatamant, si poate unii sunt si cinstiti. In lipsa noastra de atitudine, ei sunt invatati cu frumosul sau cu raul ca nu trebuie sa deranjeze ce s-a organizat inainte sa vina ei in ceea ce priveste cum sa faci minimum de efort si sa ajungi la maximum de sume cu circulatie neinregistrata. Cei care au gena onestitatii uneori chiar nu rezista ca si tineri profesori si sunt nevoiti sa plece. De ce le faceti asta copiilor vostri, pana la urma?

Coruptia este o stare de spirit. Simte slabiciunea celui in fata caruia se impune, simte oboseala, stresul, groaza de a spune nu, de a fi urmarit, pisat, sicanat. Dar daca ne-am incapatana sa spunem nu, odata trecut acest prag nu ar mai fi asa de greu. Copiii nostri cresc vazand si simtind ca noi dam bani si nu intrebam pentru ce, nu stim pentru ce, si ca ne este frica sa nu platim. Vad ca cei care dau mai mult sau sunt mai bogati sunt mangaiati pe cap cu drag, iar cei care nu dau sunt tinte miscatoare pentru a fi batuti, impinsi, dati la o parte din grupuri si vorbiti de rau. Copiii mimeaza lumea adultilor si in acest mediu cresc cruzi, iar vina pe care o simt in noi se va transforma in indiferenta si agresivitatea din tinerii care ei vor fi maine. Nu mai dati acest exemplu oribil copiilor nostri, nu mai serviti drept masa de manevra cu care sunt zdrobiti cei care nu sunt de acord cu ceea ce se intampla. Nu va complaceti in a va aduce aminte ca si-asa dati la medic, la service, la ghisee ca sa mearga treaba mai repede si mai bine; aici, la scoala, cand tolerati acest sistem, distrugeti viitorul. Asa faceti rau copiilor, nu invers, cum vor ei sa ne faca sa credem!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>