Nu mai pângăriți profesia!

Scris de Ovidiu Ciutescu pe June 29, 2014

Dorin MateutPentru că tot e Campionatul Mondial de Fotbal, atenția îmi e fixată pe fotbal. Nu mă uit la încetrecerea supremă cu ochiul jurnalistului sportiv, o fac cu ochii microbistului pasionat. Dar…

 

Din start am să fac, și eu, remarca – deloc răutăcioasă – că cei trimiși de noi să comenteze meciurile reprezentativelor calificate la marele bal mondial al fotbalului se pricep la comentariul sportiv la fel de tare ca bunica atunci când mâna vacile pe islazul comunal și se uita la cer încercând să determine cum se va schimba vremea. Dar nu asta este cea mai mare problemă a jurnaliștilor sportivi de pe la noi…

Dacă pe crainici îi mai scuzi atunci când te gândești că îi mai ia gura pe dinainte, pe aia care mânuiesc condeiul prin presa scrisă îți vine să-i iei la șuturi. Ei n-au nicio scuză atunci când strică “foaia” cu aberații care nu-i fac demni de profesia pe care o practică! Și cum poți să nu te iriți când citești cretinisme de genul “Dorin Mateuț, fostul mare atacant “? Mă, fraților ( confrați nu meritați să vă spun…!) , cum Dumnezeu să îl faci pe Mateuț atacant, mă? Dacă sunteți mici, dacă nu l-ați apucat jucând, măcar uitați-vă la el cât îi de mare! Sau, pur și șimplu, întrebați-l, că tot sunteți în cantonament cu cei de la Dinamo! Mă, băiatul asta e așa de înalt încât avea loc să doarmă pe fișetele metalice din vestiarul Corvinului ( că olteanu’ fu crescut la o casă de copii din Hunedoara, și era mai tot timpul fugit la stadionul pe care juca echipa pregătită de Lucescu!). Cum poate mă, oameni buni, o piticanie de om ( iartă-mă Dorine!) să fie atacant, mă? Măi nene, băiatul ăsta a fost unul dintre mijlocașii de senzație pe care i-a avut fotbalul românesc la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Că a dat multe goluri… e o altă poveste, dar să scrii aberații de genul ăsta ( e doar una asupra căreia m-am oprit, și am făcut asta pentru că la mijloc este vorba de numele unui sportiv extrem de cunoscut), să devii formator de opinie pentru copiii care cresc cu mâzgălelile voastre, e o cu totul altă poveste. Una tristă, în ton cu aproape tot ce se întâmplă în gazetăria asta, din care au dispărut genii precum Chirilă sau Cupen, oameni căre mă făceau să stau nopțile treaz și să le citesc zicerile din cărți sau gazete. Fie ele comuniste ori ba!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>