Nemţii şi noi

Scris de Ovidiu Ciutescu pe January 12, 2014

nemti fericitiEchilibrul dintre libertate şi câştig emană prin toţi porii nemţilor. De-a lungul anilor ei au învăţat că libertatea are un preţ. Dar că, atunci când tragi linie,  totul se reduce la buzunar. Că în funcţie de consistenţa lui se dezvoltă şi restul lucrurilor.

 

Poporul ăsta are în genă motivaţia de a lucra, de a susţine proiectele comunităţii din care face parte. Dar este obişnuit şi să-şi primească partea leului – acea garanţie la fericire! Fără acest  factor neamţul nu a fost obişnuit să trăiască. El nu-i ca românul, deşi creativ, om bun de tras la jugul impus de vicisitudinile vremurilor, secole de-a rândul. Nu mai punem la socoteală faptul că românul nu-i răsplătit aproape în niciun fel de către societate…

 

Aceşti 5 ani de criză economică globală aproape că nu s-au văzut în societatea germană. E drept, au strâns şi ei niţel cureaua. Dar nu îmi amintesc ca această ţară să fi suferit făţiş de pe urma prăbuşirii economiei mondiale. Iar asta se reflectă pe feţele oamenilor. Pentru că nu cred că atunci când ajungi în Munchen, găseşti germanul trist, plictisit de viaţă şi dornic să schimbe ţara în care trăieşte. Invers, da. Germania a continuat să reprezinte un magnet pentru importul valorilor sociale, începând cu sportul şi terminând cu cele mai ascunse laturi ale ingineriei.

 

Deunăzi mi-a sărit în ochi o ştire: Bayern Munchen – clubul regină al Europei – a decis ca în “optimile” Ligii Campionilor cu Arsenal de pe Emirates, suporterii bavarezilor vor plăti 45 de euro pe un bilet, în loc de 75. Ăsta ar fi preţul corect – cel pe care suporterul englez îl va plăti pe bilet.  Diferenţa, subvenţia pe româneşte,  de 30 de euro pe tichet este suportată din buzunarul clubului. Conform managerului Uli Hoeness “este un mic cadou pentru susţinerea voastră în 2013″.  Pentru acest moment de bucurie, clubul bavarez va scoate din visterie câteva sute de mii de euro. O sumă mică, dar imensă pentru sufletul celor care aduc sute de milioane de euro din biletele cumpărate pe Allianz Arena. Adică cei care asigură o mare parte din existenţa legendarei grupări sportive!

 

Ciudat la prima vedere, exemplul dat din societatea germană este unul pe care îl veţi regăsi – acolo – şi în alte domenii ale existenţei sociale. Reprezintă gesturi pe care cei care conduc această ţară ( indiferent că o fac din Bundestag sau dintr-un birou aiurea ) le fac conştienţi că efortul făcut de societatea civilă trebuie întotdeauna răsplătit. Că omul trebuie să simtă că cei pentru care trag le sunt aproape, că le respectă eforturile. Este, dacă vreţi, nuanţa care face diferenţa dintre noi şi ei. La prima vedere, două ţări europene, cu aceleaşi valori sociale. Dar în aparenţă două ţări pe care le despart imense ziduri, clădite din principii pe care în România zilelor noastre nu le găseşti oricât te-ai strădui.

 

Este, dacă vreţi, diferenţa între neamţul căruia i se citeşte satisfacţia atunci când savurează berea şi amarul în care se îneacă românul atunci când face acelaşi lucru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>