Metabolismul greşit al unei cinematografii

Scris de Denis Dinulescu pe March 25, 2014

Pozitia copiluluiSă faci filme ca Rocker, Câinele Japonez sau Metabolism şi să te dai în stambă ca la Oscar. Să dai premiul pentru întreaga carieră lui Nicolae Mărgineanu, despre ale cărui filme nici nu-ţi mai aduci aminte. Să dai premiul pentru întreaga activitate lui Victor Rebenciug, iar lumea să se mire: ce-o fi aia „întreaga carieră”, ce-o fi aia „întreaga activitate”? Să pomeneşti pe scena Gopo de Love Building sau Baba Comunistă, de Afacerea Tănase sau Experimentul Bucureşti, filme sau documentare care nu au nicio legătură cu realitatea, cu cinema-ul.

Să te prefaci că de la Luminiţa Gheorghiu încoace nu mai este niciun actor, nicio actriţă. Să te prefaci că cel mai nou film al lui Porumboiu, ceva cu fotbal, e ceva genial. Şi câte şi mai câte. O cinematografie aflată pe pantă descendentă, am numit-o pe cea românească, care şi-a epuizat „suflul” şi „noul val”, s-a adunat aseară la Premiile Gopo în haine de sărbătoare. Hainele străluceau, dar leopardul dinăuntru era ca vai de el: cu ciorapii rupţi, cu izmenele pătate, cu burţile goale de orice urmă de talent. Cum credem că „valul” de premii internaţionale se va cam opri, acredităm ideea unei analize atente a cinematografului românesc, în ideea că: oricine poate o dată, greu e să te menţii. Şi aşa mai departe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>