Investiţi în România. Nu voi, românii!

Scris de Ovidiu Ciutescu pe May 14, 2013

În urmă cu o săptămână am participat la o bilaterală pe probleme de agricultură. La Brăila, în cea mai mare fermă din Uniunea Europeană ( 55 de mii de ha ), au fost prezenţi cei mai importanţi fermieri din patria lui Messi şi Maradona.  Veniseră să vadă cum se face agricultura în cea mai importantă fermă din Uniune şi să înţeleagă un paradox: avem cea mai mare fermă din Uniune, dar şi cea mai puţin dezvoltată agricultură.  Am fost grânarul Europei, iar acum importăm cereale de aproape 7 miliarde de euro…

Ca să înţelegeţi ce înseamnă Argentina în agricultură, este suficient să vă spun că reprezintă echivalentul valoric al fotbalului sau voleiului feminin din această ţară în lume. Cum au ajuns aici? Vă povestesc imediat!

Sfârşitul anilor ’80 ne înfăţişa o Argentina dominată de contraste. În timp ce tangoul cucerea lumea, iar Diego Armando Maradona îşi ridica statuia de zeu la picioarele fotbalului, populaţia murea de foame.  Dictatura, economia haotică, corupţia, au transformat această formidabilă republică într-un paradis al violenţei sociale, al sărăciei, al foametei.

În tot acest infern, din care fiecare fugea în primul colţ de lumea care îi deschidea uşa, se întrezărea o speranţă. Avea nevoie de multă pasiune, de dedicaţie totală. Nu oferea mare lucru. Din contră, cerea de la cel care i se dedica să renunţe la familie, chiar şi la banalul pahar de vin băut în weekend. Această speranţă avea şi un nume: AGRICULTURA.

În anii care au urmat s-a produs un lucru pe care doar în cursele de automobilism îl mai poţi întâlni: să devii campion din postura de bolid căreia i s-a luat orice şanşă la victorie. Cam asta a făcut ţara aceasta: a uitat să privească în spate, a apăsat puternic pe acceleraţia numită agricultură şi s-a îndreptat către vârful clasamentului în cursa care nu se va termina niciodată. A mizat şi pe un campion, numele său fiind regiunea Pampas! Credeţi că le-a fost uşor? Vă propun doar să vi-l închipuiţi pe Michael Schumacher la volanul unei scuderia Honda. Ar avea vreo şansă la titlul de campion mondial?

Pariul a fost câştigat, “pumele” conducând în clasamentul mondial la câteva categorii de producţie, în timp ce “la general” se clasează pe un incredibil loc trei. Ei bine, deunăzi, campionii planetei au aterizat şi în România. Au fost atraşi de multe lucruri oferite de ţara lui Enescu, Nadia şi Hagi. Unul dintre ele îl constituie minunea de la Brăila. Vorbim despre Insula Mare a Brăilei, cea mai mare fermă din Uniunea Europeană, barometrul agriculturii româneşti.

Pentru că tot vorbim despre agricultura de pe plaiuri mioritice, trebuie să precizăm câteva lucruri:  România are resurse agricole substanţiale, având o suprafaţă agricolă de  aproape ( INTRĂ CARTON 1 ) 14 milioane de hectare (sau 61,7% din teritoriul total) conform statisticilor din 2011 ( Iese Carton 1) . După modul de utilizare al terenurilor statisticile ( INTRĂ CARTON 2 ) arată că suprafaţa arabilă este de aproximativ 64% din terenurile agricole, o treime, 4,8 milioane ha este ocupată de păşuni şi fâneţe iar suprafaţa livezilor şi viilor este de cca. 3%. ( IESE CARTON ) România se află pe locul 6 în Europa, ( INTRĂ CARTON 3 ) ca o suprafaţă agricolă utilizată (după Franţa, Spania, Germania, Marea Britanie şi Polonia) şi pe locul 5 ca teren arabil (după Franţa, Spania, Germania şi Polonia).În prezent, nu există statistici clare privind suprafaţa de teren necultivată, dar sunt estimate a fi între 1 şi 2 milioane de hectare de teren pe care cresc buruieni. În prezent, autorităţile române încearcă să aprobe o lege, astfel încât proprietarii de terenuri agricole necultivate nu vor mai primi subvenţii din partea statului sau care urmează să fie obligaţi să plătească penalităţi sau taxe mai mari. ( IESE CARTON 3 ) În acest fel, intenţia autorităţilor române ( INTRĂ CARTON 4) de a introduce un impozit pe terenurile necultivate va obliga proprietarii să lucreze sau să închirieze/arendeze terenurile lor sau va impulsiona vânzările parcelelor şi va facilita ( IESE CARTON 4 ) şi mai mult achiziţionarea de terenuri mult mai fertile.

În aceste condiţii, ochii străinilor au şi de ce să se îndrepte spre România. Iar dacă vă puneţi întrebare: De ce să investeşti în România?… vă răspundem extrem de uşor: omânia este tentantă!

Preţurile scăzute pentru achiziţiile de terenuri sunt un stimulent pentru potenţialii cumpărători şi investitori, deoarece preţul terenurilor agricole din România este de până la cinci ori mai mic decât în alte ţări europene. Ţara noastră oferă terenuri agricole ( INTRĂ CARTON 5 ) cu preţuri cuprinse între 1500-4000e/ha, una dintre cele mai bune oferte la nivel mondial. În Argentina, de exemplu, un hectar de teren roditor costă minim 20 de mii de euro !!! ( IESE CARTON 5 ) Astfel, doar câteva domenii din lume pot concura în ceea ce priveşte preţul şi calitatea solurilor noastre. Achiziţionarea unor suprafeţe mari de teren agricol pare să devină o preocupare importantă pentru securitatea alimentară în ţările cu populaţii în creştere, precum China, India sau Coreea de Sud, dar, de asemenea, pentru cash-bogat, dar sărace în terenuri arabile, astfel cum statele din Golf Persic. Având în vedere aceste avantaje şi de foamea de bani a ţăranilor, diferite fonduri de investiţii cumpără, în această perioadă, suprafeţe mari de terenuri agricole mai mult sau mai puţin comasate şi fertilităţi diferite. Ei au cumpărat deja o mulţime de hectare şi sute de mii de hectare au fost închiriate, mai ales în est şi sud-vest a ţării. Datorită fondurilor UE de care beneficiază România, pământul fertil şi de competitivitatea redusă agricolă, investiţiile în acest domeniu este o oportunitate de afacere foarte profitabilă.

România dispune de resursele naturale pentru a hrăni o populaţie de patru sau cinci ori mai mare decât cei 22 de milioane de cetăţeni, dar, în 2008, a importat alimente de 6.1 miliarde dolari. Dacă achiziţionaţi un teren cu un sol foarte bun şi de fertilitate mare, nu ar trebui să vă faceţi griji cu privire la terenurile necultivate, deoarece de exemplu, în domenii care sunt de interes pentru cereale, investitorul care cumpără terenuri aici va avea terenul lucrat 100% prin intermediul fermierilor locali care sunt interesaţi de închirierea unui astfel de teren.

Trebuie să ştiţi, totuşi, că  NU toate terenurile sunt fertile şi potrivite pentru obţinerea produselor alimentare, astfel încât cetăţenii român şi investitorii pot opta pentru culturi energetice pentru a produce biomasă, fără a intra în competiţie cu agricultura pentru alimente. Investitorii pot obţine astfel de parcele, la un preţ mult mai mic şi investi în culturi energetice pentru obţinerea unor randamente mai mari şi în acelaşi timp ecologice. Prin înfiinţarea acestor tipuri de culturi care sunt plantate doar o singură dată şi sunt recoltate anual, protejezi pădurea, nu mai este necesar tăierea iraţională pentru lemn de foc. În ceea ce priveşte eficienţa financiară, acest tip de cultură, în conformitate cu calculul rezultatelor marja brută, este una dintre cele mai mari din industria agriculturii.

În ultimii ani, companiile străine investesc în România în agricultură. Zeci de ani de exploatare scăzută a solului, calitatea superioară a solului, finanţarea acordată de statul român şi de Uniunea Europeană, plus o situaţie mondială favorabilă pentru agricultură şi creşterea animalelor au făcut ca România să devină o uşă deschisă pentru investiţii agricole.

În final am să decis să mă supăr. Pe români în general. Şi o fac prin comparaţie cu argentinienii… Au plecat de la nimic şi au ajuns în vârf. Mai mult, statul le ia 35 % din fiecare tonă de soia sau de grâu exportată şi 25 % din tona de porumb plecată la export. La această taxă se mai adaugă:   3 % impozit pe venit, 35 % impozit pe profit, 40 de Dolari / ha –  taxă fixă anuală.  Spre comparaţie, noi am fost – până nu demult – grânarul nr 1 al Europei, iar taxele percepute de stat sunt mult mai mici decât în ţara tangoului. Mai mult, nici nu părem să înţelegem importanţa acestei ramuri economice. Poate ne credem prea poeţi, prea deştepţi pentru a pune mâna pe sapă, prea rasaţi… Ar trebui să aflaţi că agricultura nu se mai face de ani buni cu plugul şi cu sapa şi că pârloaga din România îşi găseşte tot mai mulţi proprietari din alte ţări. Păcat!

Autor: Ovidiu Ciutescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>