Între onoare şi ţigănie

Scris de Ovidiu Ciutescu pe August 26, 2013

Costica StefanescuÎn urmă cu o săptămână, o ştire zguduia aproape toată România: Costică Ştefănescu – fostul căpitan de legendă al naţionalei României – s-a sinucis. Tot cam în aceeaşi perioadă, o altă ştire ne spărgea sticla televizoarelor: la Stambul trecea în nefiinţă Regele Cioabă al ţiganilor!

Fabricat la începutul anilor ’90 de către scena politică românească ( ca o contrapondere electorală la posibilitatea ca Regele Mihai să revină în ţară şi să reîncerce să îşi ceară conducerea înapoi!), Regele Internaţional al Ţiganilor a fost o maşină foarte bună de dat voturi către orice Guvern sau Preşedinte care le-a solicitat ajutorul din acel moment. A fost, dacă vreţi, un UDMR puţin mai colorat! În schimb, „Casa Regală” a  primit munţi de bani pentru proiecte de integrare a ţiganilor în societate precum şi atenţie sporită din partea preşedinţilor la orice chermeză organizată pe la Costeşti – Vâlcea sau te miri pe ce păşune a patriei.

În acest context, imediat ce familia a anunţat că „Regele” a suferit un infarct, preşedinţia României ( neoficial ce-i drept! ) a făcut tot felul de demersuri pentru întrajutorarea prietenului electoral. În ce măsură s-au şi concretizat acestea, nu ştim. Cert este că preţ de câteva zile toate televiziunile şi ziarele au vobit la unison despre „Regele a murit, Trăiască Regele!”

Costică Ştefănescu a plecat din Ghencea, la schimb cu Sames, în Cetatea Băniei. Era de profesie atacant, iar transferul său se producea pe la sfârşitul anilor ’70. Reprofilat ca fundaş de răposatul Titi Teaşcă, Ştefănescu avea să devină unul dintre cei mai importanţi fundaşi centrali ai fotbalului european din anii ’80, căpitan al Craiovei Maxima – cea mai spectaculoasă echipă din istoria fotbalului românesc – şi căpitan, de 66 de ori, al naţionalei României. Pentru modul în care se dedica jocului a primit supranumele de … Ministru al Apărării!

După ce şi-a agăţat ghetele în cui, s-a retras în Braşov. A mai evadat de acolo doar cât să antreneze câteva echipe, în special din zona arabă. În rest, a preferat discreţia. În ultimii ani se îmbolnăvise de cancer, suferea teribil. Iar acel munte de om, din centru defensivei României, ajunsese un schelet îmbrăcat cu piele. Şi în aceste momente a stat demn, în spatele cortinei. Nu a cerut mila prezindenţială şi nici loby pentru aşa ceva. El era Costică Ştefănescu, fost Ministru al Apărării naţionalei lui Mircea Lucescu. Ştia să oprească atacanţi de genul lui Platini, Paolo Rossi sau Littbarski, nu să comande spriţuri sau voturi electorale.

În urmă cu câteva zile, aflat pe un pat de spital din Bucureşti, nu a mai suportat durerea. A ieşit la balcon şi a plonjat în gol. După unii, s-a dezechilibrat şi a căzut, după alţii… a făcut-o deliberat.

A fost înmormântat în Bănie, acolo unde mii de olteni i-au strigat pentru ultima dată numele. Era căpitanul lor, omul care le îndulcise viaţa în plină eră comunistă. Un singur politician important a trecut pe la căpătâiul său: fostul ministru al Internelor Gabriel Oprea. A fosat un salut imaginar între doi foşti Miniştri. În rest… câteva imagini aruncate în buletinele de ştiri ale televiziunilor şi un frumos omagiu adus de ziarele de sport.

Puţin, mult prea puţin pentru un asemenea ambasador al imaginei României. Unul tăcut, modest şi valoros. Poate era mai bine dacă avea mai mult tupeu, dacă proceda precum „Regele” autoproclamat al ţiganilor şi din când în când mai suna pe firul roşu. Ar fi trebuit să o facă şi să spună celui care se afla la celălat capăt al firului: „eu sunt Costică Ştefănescu, căpitanul României de la EURO 84. Eu mi-am dat sufletul pentru România. Ţara asta poate să facă ceva pentru mine?” Trebuia să o facă, poate că ar mai fi trăit şi astăzi!

 

scris de: Ovidiu Ciutescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>