Făt Frumos a devenit Balaurul

Scris de Ovidiu Ciutescu pe January 19, 2014

lucian buteVă mai amintiţi filmul acela în care un mare afacerist cumpără cel mai bun jucător de fotbal din lume doar pentru a-l pune, pe un soclu, în muzeu? Efectul acestei decizii a fost că marele sportiv a devenit, în scurt timp, un anonim. Un om măcinat doar de ideea de redeveni liber, de a simţi că poate să trăiască.

După meciul care ar fi trebuit să consemneze revenirea lui Bute în careul magic al pugiliştilor profesionişti mi-a fost clar un lucru: Lucian trebuie să se retragă, să iasă din această poveste – inventată. Să termine cu joaca de-a campionul! Să renunţe la acest scenariu, aproape similiar cu cel din filmul despre care am povestit mai sus.

După aproape 10 ani petrecuţi la Interbox românul pare mai aproape ca niciodată de o revenire acasă. În Pechea natală sau aiurea pe meleagurile mioritice. Basmele scrise cu atâta sârg de cei care l-au manageriat s-au apropiat de final. Din păcate, pentru el, personajul propus la începutul poveştii  – de Făt Frumos – s-a transformat într-un balaur numai bun de speriat: pe de o parte lumea pugilismului profesionist ( nm. care l-a văzut mereu ca fiind un paria al acestei discipline ), pe de altă parte chiar propria persoană a ajuns să fie distrusă de rolul primit ( nm. Bute a devenit un sclav al imaginii din care Interbox şi-a propus să trăiască!).

 

Lucian Bute niciodată nu a fost un mare campion. Cel puţin nu în box! Nu a fost asta, măcar în viziunea mea, pentru că în ochii lui, în discursul lui, nu am văzut vreodată acea răutate specifică marilor campioni pe care i-a dat boxul mondial. Nu îmi amintesc de un campion aşa de elevat oricât m-aş chinui să trec în revistă imagini începând cu Muhammad Ali şi terminând cu Leonard Doroftei. Toţi, indiferent cât s-au chinuit să pozeze în costumul de „domn”, au arătat că au ceva caracteristic unui pitbull. Că sunt gata să sară oricând la jugulara adversarului. Bute nu a avut niciodată aşa ceva în sânge. A fost, dacă vreţi, acea domnişoară prezentată pe post de mascul feroce în faţa lumii.

 

Problema lui Lucian a fost că niciodată nu a înţeles rolul pregătit de canadieni. Că a intrat ca fraierul  în pielea personajului propus. Că a crezut că întâlnind numai „morţi” în ring poţi să devii regele acestuia! Nu a priceput asta, din contră…  i-a plăcut. A şi avut, ce-i drept, avantaje: conturile i s-au umflat corespunzător, iar românii l-au privit mult timp ca pe un zeu. Totul, absolut totul are şi un sfârşit. Acesta s-a produs atunci când nu a mai putut dribla cu vrăjeala prin ring, atunci când i-a fost adus taurul Froch pe post de alungător de spirite rele din interiorul corzilor. Atunci, în acele minute de „exorcizare”, s-a terminat visul frumos al româno-canadianului. Atunci ar fi trebuit să înţeleagă că poate să rămână în mintea multora ca un mare campion. Condiţia era una singură: să nu mai boxeze, să lase imaginaţia fanilor să lucreze.

 

Nu s-a mulţumit cu asta şi a continuat să creadă în povestea scrisă în birourile Interbox. I-au inventat o altă centură de campion, apoi i-au adus în faţă un alt campion ( nu de calibrul lui Froch, dar apropiat de acesta!). I-au arătat un contract de un milion de dolari şi i-au împuiat capul cu alte tâmpenii. Din păcate pentru el, a acceptat să rămână în poveste. A revenit în ring, a dansat 12 reprize şi s-a mulţumit că a terminat „în picioare” disputa. În fapt, înfrângerea a însemnat cel mai crunt KO din istoria acestui sport. A însemnat modul în care campionul fabricat a fost scos ( sunt convins de asta!) definitiv din ring. Din locul în care nu avea ce să caute! Dar, cred la fel de tare, că meciul cu Jean Pascal a însemnat şi un lucru bun pentru simpaticul nostru compatriot: şansa primită să redevină liber. Să lase în spate soclul pe care a fost urcat fără să înţeleagă de ce. Să revină la normalitate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>