Cui îi pasă de copiii noștri?

Scris de admin pe October 17, 2012

În luna aprilie a acestui an, noua Lege a Adopțiilor ar fi trebuit să ușureze viața copiilor abandonați și să le permită părinților să aducă în sânul familiilor un nou membru. În jur de 40.000 de copii orfani își așteptau dreptul fundamental de a aparține unei familii și de a beneficia de căldura unui cămin.

Dar ca de obicei în țara noastră, lucrurile nu merg repede, sau cel puțin nu în sensul interesului superior al copilului. La Spitalul de Pediatrie din Iași, zeci de copii abandonați, sănătoși dar lăsați la mila statului de către părinți, își așteaptă rândul la adopție. Dar cumva, efectele deblocării legislației și birocrației, par să îi ocolească. Procedurile sunt la fel de complicate și nimeni nu își bate capul să se îngrijoreze de faptul că, în timp ce alți copii mai norocoși ca ei cunosc dragostea unei mame și îmbrățișarea unei familii, acești micuți cunosc numai peisajul de spital și compasiunea personalului medical. Și oricât de nobilă ar fi atitudinea asistentelor și a medicilor din spital, ei nu pot înlocui nici afecțiunea familiei și nici nu le pot oferi micuților toate lucrurile de care are nevoie un copil ca să se dezvolte armonios.

Ce face între timp statul? Taie salariile asistenților maternali. Pentru că, nu-i așa, oricine se descurcă cu o leafă de mizerie ca să îngrijească un copil care nu îi aparține, mai ales din moment ce un copil, în viziunea sistemului care ne guvernează, nu pare să aibă nevoie de mai mult decât de aer ca să fie fericit. Asistenții maternali demisionează pe rând, pentru că, în condițiile date, oricât de uman ai fi, să îngrijești un copil cu un buget de mizerie, este o bătaie de joc.

Alergând printre instituții și semnături, mulți părinți se lasă păgubași. Zeci de copii rămân astfel să crească în spitale sau în diverse centre de plasament, numai pentru că nimeni nu se grăbește. Este mai comod și mai util să ne lăsăm copiii la mila voluntarilor, a celor câteva ONG-uri care au mai rămas în picioare, la mila personalului din spitale, în timp ce autoritățile numără ștampilele de pe cereri. Viitorul acestor micuți este cel puțin incert, dacă nu chiar tragic. Îi pasă cuiva? Da. Îi pasă cui trebuie? Puțin probabil.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>