6 dezastre ecologice de care probabil nu aţi auzit

Scris de Ovidiu Ciutescu pe April 3, 2013

Alegerea şi cercetarea unor dezastre ecologice seamănă cu o tentativă de a fotografia anumiţi peşti deformaţi intr-un butoi plin. Cu toate acestea, am ales următoarele 6 cazuri datorită factorilor şi implicaţiilor ulterioare.

1. Scurgerea deşeurilor de la centrala electrică Kingston, Tennessee

Pe 22 decembrie 2008, aproape 4 milioane de tone de deşeuri toxice s-au scurs printr-un perete de reţinere defect al centralei electrice Kingston Fossil Plant şi s-au imprăştiat peste o suprafaţă de 300 de acri, cât şi in afluenţii râului Tennessee.

Deşi oficialii susţin că nivelul de metal din pământ şi apă nu este prea periculos, acest incident afectează încercările de reducere a emisiilor de dioxid de carbon rezultate din arderea cărbunelui in centralele electrice.

2. Poluarea Amazonului

Distrugerea pădurilor tropicale se aseamănă foarte mult cu traversarea prin locuri nepermise. Doar pentru că toata lumea o face, asta nu înseamnă că este corect sau normal. Ba chiar este mult mai rău decât atât, şi totuşi nu i-a oprit pe cei de la Texaco să devasteze 2720 de kilometrii pătraţi din Amazonul de pe teritoriul Ecuadorului prin despăduriri şi prin aruncarea de deşeuri cancerigene in apele si râurile înconjurătoare locurilor de foraj, timp de 20 de ani.

În faţa unei creşteri în rândul populaţiei locale a numărului de copii născuţi cu probleme grave de sănătate, Chevron, care a cumpărat Texaco în 2001, citează o inţelegere cu Guvernul Ecuadorului ce îi absolvă de orice resposabilitate în urma unei plăţi de 40 de milioane de dolari.

După un caz ce s-a întins pe 15 ani, în care Chevron a fost judecat ca urmare a plângerilor locuitorilor afectaţi din Ecuador, Chevron a fost scutit de orice vină.

3. Masacrul gorilelor din Congo

Din cauza braconajului, a violenţelor războiului civil şi a defrişărilor habitatului lor natural pentru producerea ilegală de cărbune, gorilele de munte (specie protejată, aflată in pragul exctincţiei) din Parcul Naţional Virunga, Republica Democratică Congo, au fost puse în situaţii periculoase şi nefavorabile.

Fiind doar 700 de exemplare rămase în lume, dintre care 81 trăiesc in această rezervaţie, chiar şi pierderea unui individ este o tragedie de nemăsurat.

În iulie 2007, traficanţii de cărbune au intrat în Virunga şi au împuşcat patru gorile în stilul unei execuţii, lăsându-le corpurile drept  mesaj pentru oficialli rezervaţiei ce porniseră o campanie împotriva producerii de cărbune. Pierderea acestor patru, raportată la numarul total de exemplare din lume, echivalează cu extincţia întregii populaţii a Angliei de pe faţa Pământului. Când rebelii au preluat controlul asupra rezervaţiei în cursul aceluiaşi an, soarta gorilelor a devenit chiar mai instabilă.

Datorită unui interes crescut pentru această situaţie, manifestat la nivel internaţional, rebelii şi guvernul au făcut un armistiţiu pentru salvarea gorilelor. Un recensământ recent arată 10 nou-născuţi în familiile primatelor.

4. Ceaţa Asiei de Sud-Est (1997)

Defrişările şi arderile pădurilor, precum şi un sezon musonic întârziat, au avut ca rezultat două luni (octombrie-noiembrie 1997) de incendii necontrolate în Indonezia. Fumul apăsător a plutit deasupra Sud-Estului Asiei, având o concentraţie atât de densă încât nu permitea o vizibilitate pe o rază mai mare de 90 de metri, iar nivelul poluării era echivalent cu a fuma 80 de ţigări pe zi.

Vă puteţi imagina nivelul taxelor de asistenţă medicală la o populaţie de aproximativ 6 milioane, dar impactul asupra mediului, unul dintre cele mai diversificate medii de pe glob din punct de vedere biologic, a fost de nemăsurat sau calculat. Cinci milioane de acri de pădure tropicală, dintre care 150.000 erau rezervaţie protejată, au ajuns în fum, iar numeroase specii au dispărut sau au fost puse în pericol foarte mare. Indexul insectelor a scăzut cu 87%, iar numeroase rapoarte au fost primite despre localnici ce omorau urangutani care încercau să fugă de flacari.

De asemenea, degajarea gazelor cu efect de seră are drept consecinţă accelerarea schimbărilor climatice precum încălzirea globală.

5. Lacurile de deşeuri din Sydney, Nova Scotia

De-a lungul a 80 de ani de industrie metalurgică, coasta de est a portului Sydney, Nova Scotia, a fost transformată într-un peisaj rupt dintr-un film apocaliptic. Numit, pe bună dreptate, cel mai mare loc de devărsare a deşeurilor toxice din Nordul Americii, aici putem găsi o fabrică abandonată de oţel, iazurile de deşeuri din apropierea acesteia şi sute de kilometrii de ţevi subterane ce conţin 700.000 de tone de chimicale, incluzând arsenic, kerosen, benzen şi alte gaze ce te pot face să cazi din picioare în urma unei inhalări mai puternice.

Nimeni nu este sigur, de fapt, ce ar fi putut să se scurgă în pământ de-a lunul secolului, însă oamenii de ştiinţă au observat bălţi de apă de ploaie având o culoare verde fosforescentă, iar locuitorii din comunitatea marginală, care de asemenea suferă din cauza bolilor respiratorii, a cancerului sau a unor defecte din naştere, spun că din pereţii beciurilor se scurg anumite substanţe portocali, cleioase.

6. Secarea Mării Aral

Între Kazakhstan şi Uzbekistan se află Marea Aral care la un anumit moment era pe locul patru în topul celor mai mari lacuri cu apă sărată din lume, până când Uniunea Sovietică a deviat cele mai importante două râuri ce se vărsau in Marea Aral. Devierile acestor două râuri au fost făcute pentru anumite proiecte de irigare. Acum, aflată la o zecime din mărimea sa iniţială, Marea Aral este constituită dintr-un deşert de mare întindere şi trei lacuri ce se micşorează rapid. Salinitatea crescută a acestor lacuri a decimat mare parte a faunei şi a florei, incluzând peştii care odata furnizau baza unei industrii de pescuit.

Dacă nu era suficient de îngrijorător, cele trei lacuri au fost poluate de chimicale industriale, ca urmare a testelor de armament, cât şi de pesticide de la acele ferme cărora le-au fost furate resursele de apă ce proveneau odată de la Marea Aral. Sarea şi nisipul ajuns în aer prin evaporarea treptată a lacurilor a creat un pericol pentru sănătatea comunităţii locale, contaminând apa şi omorând culturile. Secarea apei şi formarea deşertului a avut un impact negativ asupra climei regionale, cauzând ierni mai lungi şi mai aspre, şi veri mai aride şi călduroase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>