25 de ani degeaba. Ar cădea altfel elicopterele din ceruri?

Scris de admin pe December 17, 2014

smurd-elicopter25 de ani. Un sfert de secol de la revoluţie. Am depăşit, cum s-ar zice, perioada de graţie de care vorbea Silviu Brucan. Intrăm în necunoscut. Un popor care a avut mereu nevoie de tătuci şi mămuci care să-l ţină de mână chiar şi ziua-n amiaza mare, chiar şi în mijlocul pieţelor aglomerate, păşeşte, iată, într-o zonă aventuroasă.

Am depăşit termenul de expirare al celebrei tranziţii post-comuniste, dar întrebarea este dacă ştim ce să facem cu democraţia pe care am – chipurile – câştigat-o. Pentru că dacă am şti, n-am sancţiona imediat instituţiile care lucrează în defavoarea noastră? Nu le-am explica guvernanţilor că suntem fatalmente covârşiţi sub greutatea miiilor de taxe şi alte biruri, în aşa fel încât probabil că nici masa însumată a planetelor sistemului solar probabil că nu ne apasă mai tare?

Tragedie 2Am face-o, sigur că da. Am face-o dacă am avea mai mult curaj. Ba chiar ne-am revolta împotriva unui lucru care se tot repetă şi care pare că ne defineşte cu adevărat. Nu, nu faptul că aruncăm gunoaie pe jos la semafor. Nici că plecăm în continuare la căpşuni în Spania, deşi suntem integraţi, cum s-ar spune, în structurile euro-atlantice. Nu, este un amănunt poate nu la fel de spectaculos, nu la fel de uşor de observat, dar elocvent pentru cercul vicios în care ne învârtim de 25 de ani. Sau de 2500 de ani, poate că e acelaşi lucru.

TragedieIa să vedem dacă ştiţi care e. Dumneavoastră din colţ? Sau poate dumneavoastră, domnul cu pălărie din faţă? Nu. Ei bine, dacă vă veţi uita cu atenţie în înaltul cerului în zilele cu soare (ştim, e un obicei pe care l-am pierdut, pentru că noi nu ne uităm decât în pământ, dar să zicem, pentru frumuseţea discuţiei), deci dacă veţi face acest gest din ce în cemai desuet, veţi observa că din când în când nişte obiecte – destul de mari – care se prăbuşesc. Ele se numesc avioane, iar alteori elicoptere, după caz. Iar în această prăbuşire a lor omoară oameni nevinovaţi. Bine, dar asta nu e bine, veţi spune. Legenda lui Icar e doar o poveste, un exemplu. Bineînţeles, sigur că aşa e, dar nu şi la noi. Noi mai mult nu putem, noi de o conduită preventivă care să preîntâmpine asemenea dezastre n-am fost şi nu vom fi în stare niciodată, din simplele motive care definesc însăşi fiinţa noastră de români. Cum ar fi lenea, dezinteresul, neputinţa, indolenţa, dar şi multe, multe altele. Şi mai ales, dar mai ales sărăcia, atât cea de pe fundul bătut de vânturi al buzunarului, cât şi cea din bietele noastre suflete nefericite. De români, bineînţeles.

Tragedie aviaticaÎn încheiere nu putem decât să vă urăm sărbători fericite, bineînţeles, atât cât se poate. Şi un an nou mai bun decât cel care tocmai se încheie. Dacă e posibil. Poate măcar în 2015 vom şti să evităm asemenea tragedii care ne amintesc, din nou şi din nou, de amărăciunea părţii de lume în care trăim. Cel puţin rudele şi apropiaţii celor pe care îi vedeţi în pozele din acest articol ştim aproape sigur că nu vor avea un an mai bun.

Întrebarea este ce putem face încât să nu le dăm senzaţia că suntem împăcaţi cu această stare de fapte.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>